How I arrived at the mission field

*For English, please scroll down*

*Versiune românește este jos*

Op naar het zendingsveld

Op een ochtend, ik was een jaar of veertien, zat ik op de rand van mijn bed. Opeens dacht ik, ik houd van talen en van culturen, waarom zou ik geen Bijbelvertaler worden? Ik ging naar beneden, en zei het tegen mijn moeder en zij reageerde: ‘Dat vind ik nou echt iets voor jou.’ ‘Is dit mijn roeping?’ dacht ik later. ‘Zou God me op deze manier geroepen hebben?’ Hoe het ook zij, het idee ging niet meer weg. Nu ben ik hier in Roemenië, en help ik bij het vertalen van de Bijbel in het Romani, de taal van de Roma-zigeuners. Tussen dat ene moment en nu liggen twaalf jaar. Het was geen rechte weg van het moment van de roeping naar het zendingsveld. Er zijn momenen geweest waarop ik dacht dat het niet mogelijk was om dat wat ik als mijn roeping zag te vervullen, maar God heef me nooit in de steek gelaten.

Het eerste wat ik deed, toen ik dit idee kreeg was contact opnemen met Wycliffe Bijbelvertalers met de vraag wat ik moest doen om Bijbelvertaler te worden. Hun antwoord was dat ik taalwetenschap moest gaan studeren. Dus koos ik alle talen die ik kiezen kon, op weg naar de studie taalwetenschap. Nadat ik bij de Wycliffe orientatiecursus geweest was, ging ik vol enthousiasme taalwetenschap studeren aan de VU. Alles liep op rolletjes, en toen het einde van mijn bachelor in zicht was, besloot ik te solliciteren bij Wycliffe. Ik had namelijk gehoord dat een sollicitatieprocedure meestal een jaar duurt, dus dan zou ik meteen na het afronden van mijn master kunnen beginnen.

De sollicitatie verliep gladjes. Zelfs dingen die ik helemaal niet met het oog op Bijbelvertalen gedaan had (studeren in Frankrijk, bijbanen etc.), bleken een perfecte voorbereiding te zijn op wat me te wachten stond. Maar een simpel telefoontje schopte alles in de war: ik moest een verzekering voor expats regelen. Zodra ik dat hoorde wist ik dat het foute boel was. Ik heb namelijk een chronische botziekte en heb daarvoor meerdere operaties moeten ondergaan. Het bleek inderdaad onmogelijk om een verzekering voor expats te krijgen, en de weg naar het Bijbelvertaalwerk leek daarmee afgesloten te zijn. Er volgde een periode van afwachten, mogelijkheden onderzoeken, en weer afwachten. Ik besloot een jaar naar Duitsland te gaan, om theologie te studeren. Aan het begin was het nog steeds mijn focus om Bijbelvertaler te worden, maar hoe langer de stilte vanuit het Wycliffe kantoor duurde, hoe minder ik erop durfde te hopen dat er nog een mogelijkheid zou zijn.

Ik verzoende me met het feit dat ik ook op een andere manier in Gods koninkrijk zou kunnen werken, en begon te solliciteren naar andere banen. Het solliciteren ging alleen helemaal niet goed. Op een dag was ik me bij mijn ouders aan het beklagen over mijn situatie, en toen zei mijn moeder: ‘Probeer nog een keer een e-mail te sturen naar Wycliffe. Als je dan nog steeds geen positief antwoord krijgt, sluit je het voor altijd af, maar probeer het nog één keer.’ Het was zoals Jezus zei tegen zijn discipelen: ‘Gooi je net uit aan de andere kant.’ Tegen beter weten in stuurde ik een e-mail naar Wyclife, en warempel, mijn net zat vol met vissen: ik hoefde alleen nog een psychologisch onderzoek te doen, en dan was ik aangenomen. Uiteindelijk ben ik ook echt aangenomen. Ik moet nu drie maanden per jaar in Nederland zijn om mijn Nederlandse verzekering te behouden en ik heb geen arbeidsongeschiktheidsverzekering. De situatie is dus niet ideaal, maar ik ben God elke dag dankbaar dat het mogelijk is.

Op het zendingsveld is het niet zo als ik het me had voorgesteld. Ik weet niet precies wat ik had verwacht, maar ik ik had het me in ieder geval een stuk simpeler voorgesteld. Dat je gewoon je taak uitvoert, en dat je dan weet dat je het goed doet. Zo zit het dus niet. Als team zijn we voortdurend bezig om te evalueren of we het goed doen of niet en welke richting we op moeten gaan.

Veel Roma zien het Romani niet als een geschikte taal voor religieuze activiteiten, zoals bidden, kerkdiensten of de Bijbel. Dit heeft onder andere te maken met het feit dat deze bevolkinsgroep veel gediscrimineerd wordt. Daarbij zien veel mensen hun taal niet als een echte taal, omdat het niet geschreven wordt en geen vastgelegde grammaticale regels heeft. Dit heeft tot gevolg dat slechts enkelingen enthousiast zijn voor de Bijbel in hun taal. Als team zijn we bezig om een goede manier te vinden om te beantwoorden aan de noden van de Roma en hun de boodschap over te brengen dat ze God kunnen aanbidden in hun eigen taal.

Ik denk vaak terug aan het meisje van 14 dat het idee kreeg om Bijbelvertaler te worden. Haar droom is op een heel andere manier verwezenlijkt dan zij had gedacht, maar het is dan ook niet haar droom die ze verwezenlijkt: ze mag net zoals alle andere christenen meewerken in het koninkrijk van God.

English version

To the mission field

One morning, when I was about fourteen years old, I was sitting on the side of my bed. All of a sudden I thought, ‘I like languages and cultures, why won’t I become a Bible translator?’ I went downstairs and told this to my mom and she answered: ‘I think that fits you very well.’ ‘Is this my calling?’ I thought later. ‘Has God called me in this way?’ Anyway, the idea didn’t go away. And now I’m here, in Romania, helping with the translation of the Bible into Romani, the language of the Roma gypsies. Between that vocation moment and now are twelve years. It was not a straight line from the call to the mission field, however God has never left me on my own.

The first thing I did after I had this idea, was to get in contact with Wycliffe Bible Translators, and I asked them what I had to do in order to become a Bible translator. Their answer was that I should study linguistics. So I chose all the languages I could choose, heading towards the study of linguistics. After I did the Wycliffe orientation course, I started to study linguistics enthusiastically. Everything went well, and when the end of my bachelor was approaching, I decided to apply for Wycliffe. I had heard that the application period could take a year, so that would mean that I could start working right away after I had finished my masters.

The application period also went well. Even things I didn’t do at all with the focus on Bible translation (studying in France, jobs, etc.) turned out to be a perfect preparation for what was ahead of me. But a short telephone call changed everything: I had to get a medical insurance for expatriates. As soon as I heard that, I knew I was in trouble. I have a chronic bone disease and because of that I’ve had surgery several times. And indeed, it turned out to be impossible to get the insurance, the way to Bible translation seemed to be closed. The period that followed was a period of waiting, searching possibilities, and more waiting. I decided to go to Germany for a year, to study theology. In the beginning of that year, my focus was still on Bible translation, but the longer the silence from the Wycliffe office lasted, the less hope I dared to have.

I reconciled myself with the fact that there were also other ways to serve in God’s kingdom, and I started to apply for other jobs. But this didn’t go well at all. One day I was complaining to my parents about my situation, and my mother said: ‘Just try one more time to send an email to Wycliffe. When you don’t get a positive answer then, you will close this chapter for ever, but just try it one more time.’ It was like what Jesus said to his disciples: ‘Throw your net out on the other side.’ Although I didn’t believe in it, I sent an e-mail to Wycliffe, and miraculously, my net was full of fish: I only had to do a psychological test and then I was accepted as a Wycliffe member.

In the end I got accepted. I have to be in the Netherlands three months a year now, so that I can keep my Dutch insurance, and I don’t have any disability insurance. In other words, the situation is not ideal, but I thank God every day that He made it possible.

The mission field is different from what I had expected. I don’t know precisely what I had expected, but I guess I had imagined it to be simpler. For instance, that you just carry out your task and that you know whether you are doing it right. It’s not like that. As team we are constantly evaluating whether we are doing it right or not, and in which direction we need to go.

One of the difficulties is that many Roma don’t consider Romani to be an appropiate language for religious activities, like praying, church services or the Bible. This has, among other things, to do with the fact that this population has been discriminated against a lot, and still is. Also, some of them don’t even consider their language to be a proper language, because they don’t use an official orthography and they don’t have grammatical rules that are written down. As a team, we are working hard to find a good way to respond to the needs of the Roma people and to spread the message that their language is good enough to use to worship God.

I often think back to the fourteen year old girl that got the idea of becoming a Bible translator. Her dream has been realized in a whole different way than she had thought, but then again, it not her dream that she is realizing: God allows her to work, along with all other Christians, in His kingdom

Românește

Cum am ajuns in misiune?

Intr-o dimineață, aveam vreo14 ani, pe cand stateam așezata pe patul meu m-am gândit astfel: îmi plac culturile, îmi plac limbile, de ce sa nu devin un traducator al Bibliei? M-am dat jos din pat, i-am spus mamei mele și ea a răspuns: „Da, cred că ăsta e cu adevarat ceva pentru tine.” „Aceasta a fost chemarea mea?” m-am gândit mai târziu. „Așa Domnul m-a chemat?” În orice caz, ideea nu a mai plecat. Și acum sunt aici, în România, și ajut cu traducerea Bibliei în limba țigănească. Între momentul pe care l-am descris și astăzi sunt 12 ani. Nu a fost un drum direct de la chemare la misiune. Au fost momente în care m-am îndoit de acea chemare, dar Domnul nu m-a lăsat niciodată singură.

Primul lucrul pe care l-am facut a fost să trimit un e-mail la Asociația Wycliffe, cei care se ocupă de traducerea Bibliei în foarte multe limbi, și i-am întrebat ce trebuie să fac ca să fiu un traducator al Bibliei. Răspunsul lor a fost că trebuie să studiez Limbile Straine. Atunci am inceput sa ma pregatesc suplimentar pentru admiterea la Limbi Straine. Intre timp am făcut un curs de orientare la Wycliffe, după care am inceput entuziasmată să studiez limbile în Amsterdam. Lucrurile au decurs bine, iar în penultimul an al facultății am început procesul de angajare, proces care durează un an sau mai mult.

La interviu a fost foarte bine. Experienta mea profesionala din vremea studentiei și faptul că am studiat în Franța părea să fie o pregătire perfectă pentru ceea ce mă aștepta în lucrare. Dar un apel telefonic scurt a schimbat totul: aveam nevoie de o asigurare pentru a putea locui în strainătate. La noi în Olanda, cine locuiește în străinătate, asigurarea olandeză pe care-o avea nu mai este valabilă. Atunci e nevoie de o altfel de asigurare. Însă nu puteam accesa acea asigurare din cauza bolii mele, și anume o boală de os pentru care am facut multe operații. Asigurarea mi s-a refuzat pe motiv că aveam multe cheltuieli cu operațiile. Drumul spre traducerea Bibliei părea a fi închis. Perioada care a urmat a fost o perioadă de răbdare, de a cerceta posibilități, și mai multă răbdare. Am decis să mă duc în Germania ca să studiez teologie acolo cu gândul că mă va ajuta la traducerea Bibliei, dar cu cât întârzia mai mult răspunsul celor de la Wycliffe, cu atât pierdeam speranța mai mult și mă îndoiam mai tare că ar mai fi o possibilitate să lucrez pentru ei.

M-am împăcat cu ideea că pot să lucrez și într-un alt mod pentru Împarația Lui Dumnezeu și am inceput să caut alte joburi. Dar nu am găsit nimic. Într-o zi m-am plâns la părinții mei despre situația mea, și mama mea a zis: „Hai, mai trimite încă un e-mail la Wycliffe. Dacă nu primești un răspuns favorabil nici de data asta, atunci așteptarea ta va lua sfârșit, dar trebuie să mai încerci încă o dată.” M-am simțit la fel ca ucenicii când Isus le-a zis: „Aruncați plasa în altă parte.” Chiar dacă nu am mai avut nici o speranță, am trimis e-mailul la Wycliffe, și s-a întâmplat: plasa mea a fost plină de pește. Am avut nevoie numai de un test, și apoi am fost angajată. Și am fost angajată cu adevărat. Acum trebuie să fiu în Olanda pentru trei luni în fiecare an ca să nu pierd asigurarea, astfel situația mea nu este ideală, dar sunt Domnului recunoscătoare în fiecare zi pentru că pot să fiu în România.

Dar de ce România? La început nu am avut nicio idee unde vreau să mă duc. Am stiut doar că vreau să fiu un traducator al Bibliei. Mai târziu aveam ideea să mă duc în China, și am început să învaț limba chineză. Dar dupa ce mi-a fost clar că nu pot să locuiesc în străinătate a trebuit să caut alte posibilități. Wycliffe mi-a zis că sunt proiecte și în Europa și mi-a dat două posibilități: în Spania și în România. În timpul studiul meu în Franța m-am împrietenit cu niște fete din România. Le-am vizitat odată în România și datorită lor m-am interesat de România. Și acolo in Franța am facut cunostiință cu Rromi. La biserica unde mergeam, la poartă stătea o cerșetoare rromă și în fiecare duminică vorbeam cu ea. M-am dus și la un festival de cultură rromă. De aceea, am crezut că Domnul a folosit timpul meu în Franța ca să mă pregatesc pentru timpul în România. Nu m-am gândit la România niciodată ca un câmp de misiune, dar Domnul m-a adus aici.

Lucrarea de misiune nu este cum mi-am imaginat, credeam că e mai simplu. Că faci ce trebuie, și apoi te simți bine, pentru că stii că ai facut un lucrul bun. Dar nu e așa. Cu echipa mea ne gândim întotdeauna cum trebuie să facem lucrarea, dacă facem lucrarea dupa voia lui Dumnezeu și în ce directie trebuie să mergem. Mulți Rromi nu gândesc că limba Rromani este o limbă potrivită pentru activitați religioase ca rugaciunea, serviciile divine sau cititul Bibliei. Ei sunt obisnuit ca limba lor să nu fie prețuită. Consecinta este că numai unii sunt entuziasmați pentru traducearea Bibliei în limba lor. Împreună cu echipa mea încercăm să gasim un mod bun de a răspunde nevoilor lor și le transmitem mesajul că și ei pot să laude pe Domnul în limba lor.

De mult ori mă gândesc la fata de 14 ani, care a primit ideea să fie un traducator al Bibliei. Visul său s-a realizat într-un mod complet altfel decât s-a gândit ea, dar nu asta contează, ci faptul că poate să lucreze, ca orice creștin, pentru împaratia lui Dumnezeu.

Advertisements

One thought on “How I arrived at the mission field

  1. Hallo Marlute.

    Een groet uit Nederland van Tjibbe Reitsma geb. 1961. Wekelijks geef ik bijbelstudie aan een Roma gezin in mijn regio Friesland Nederland. Inmiddels heb ik het nieuwe Testament in Roma Kalderesch dialekt gevonden nog ben ik op zoek naar het oude Testament. Een kopie van het Mattheus evangelie kan ik zo opsturen. Andere NT boeken volgen desgewenst.
    Voor verder contact zie mijn gegevens. ‘
    Met vriendelijke groet en Gods Zegen op jullie werk,

    Tjibbe Reitsma

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s